Cariera lupului în folk

Dăm aici o simplă notă, ca o curiozitate. În istoria noastră, lupul face o carieră formidabilă, începând cu Lupoaica de pe Capitoliu şi capul de lup din flamura dacică.

Dar iată că şi folkul arată un ataşament viu faţă de emblematicul animal. Conotaţiile morale ale menţionării lui sunt diverse. Important rămâne faptul că se detaşează ca un punct de referinţă constant.

Pe cât pot socoti, Nicu Vladimir a oferit prima exploatare a simbolului în folk, prin celebra piesă „Ce de lupi se înconjoară” . Apoi Doru Stănculescu, în „Fără petale” grăieşte: „E semn c-aici, în zadar/ îşi cheamă luna lupii la altar”. De asemenea subsemnatul, prin cretacic, am scris un cântecel intitulat „Lapte de lupoaică”, difuzat destul de des la radio atunci.

Anda Călugăreanu zicea şi ea o melodioară pentru copii, speriindu-i cu lupul rău.

A urmat, pe ecranul meu, o remarcabilă piesă a lui Adi Beznă, din păcate tulbure ca mesaj în câteva versuri, anume „Cu lupii laolaltă”.

Iar acum, în urmă, ni se anunţă apariţia în scurtă vreme a albumului cu numărul trei în discografia Zoiei Alecu, intitulat „Printre lupi”. Desigur, un titlu interesant şi incitant. N-am ascultat bucata, dar cunoscând-o destul de bine pe Zoia, cred că ar fi ceva în linia dictonului „homo homini lupus”, sau a poemului studenţesc chinezesc, scris pe un zid din piaţa Tien An Men pe când la noi se desfăşurau manifestaţiile din Piaţa Universităţii, adică: „ Am intrat ca nişte miei într-o haită de lupi./Când vom muri, pentru noi nu va exista mormânt”.

Dar, răbdare. Om trăi şi-om auzi.

HORIA STOICANU

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în General și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.