1. Compunerea acestei piese nu are o istorie, în sensul desfăşurării unor evenimente din care să fi izvorât, ci a venit ca pur exerciţiu de imaginaţie. Cum se întâmplă cu majoritatea pieselor mele, am ţintit o dezvoltare epică, poate chiar cinematografică, pentru a ilustra un sentiment şi a impune o senzaţie. Bineînţeles că, la rigoare, aş putea înşira ceva explicaţii ţinând de psihologia personală ca suport al melodiei, însă ar fi pură speculaţie.
2. Ultima mea apariţie notabila a fost prilejuită de lansarea albumului colectiv “Din darul magilor”, cu ceva ani în urmă. Titlul şi legenda cd -ului îmi aparţin, dar ideea de a-l realiza a venit de la Paul Nancă şi Ciocu Vintilă. Sunt prezent acolo cu două bucăţi de care încă mă simt ataşat: “De ajun” şi “Ce copil e mama mea.”
3. Desigur, ar fi spectaculos să pot cita o poveste intimă justificatoare, sau măcar o lectură inspiratoare. Din păcate însă pentru public, şi din fericire pentru mine, nu-mi amintesc ceva semnificativ. Cum se ştie, am scris destul de mult pentru trupa “Pasărea Colibri” şi apoi pentru albumele personale ale lui M. Vintilă, iar întrebările ce mi se pun referitor la compunerea piesei “Urmărit” seamănă grozav cu cele legate de “Madama de Pică”, bucată ce părea a ascunde un mister periculos. Şi acolo a fost însă vorba pur şi simplu de imaginaţie, condimentată cu un strop de artă.
4. Cum s-a ajuns la forma actuală a piesei este însă o chestiune ce s-ar putea comenta. Iniţial gândisem totul doar cu voce şi pian. Eu compun pe chitară şi mi-a fost cumva peste mână să realizez un acompaniament onorabil pe clape. Văzând că mă tot poticnesc în interpretarea acestuia, l-am imprimat şcolăreşte, cu posibilităţile mele pianistice, şi i l-am trimis lui Gelu Ionescu. Aşa a căpătat fluenţă, dar scriitura propriu-zisă mi se datorează aproape total, fapt de care sunt tare mândru. L-am mai rugat pe Gelu să adauge în partea a doua a piesei, în special la ultimul refren, o partidă de corzi, ceea ce el a făcut cu brio, încât pot zice că în aria aranjamentului avem contribuţii cam egale.
5. Dacă este ceva ce aş vrea să spun cu privire la naşterea piesei, asta ţine de faptul că nu mi-a căzut în mână o carte şi n-am văzut un film care să trateze asemenea subiect. După definitivarea concepţiei “in ovo”, am trimis ciorna în Anglia spre a fi ascultată de Gabi Nacu, eminent chitarist ex-Roşu şi Negru. Gabi a găsit în discografia lui Sting ceva comparabil, o melodie legată de un cartier de prostituate din Londra. “Urmărit” este însă cu totul altceva şi melodic şi orchestral, iar între personajele mele şi ale lui Sting singura apropiere ce s-ar putea face este că ele se confruntă cu aceeaşi nefericire.
6. Am găsit un ajutor nesperat şi salutar în realizarea imprimării şi a mixajului, gestul venind de la fostul meu elev întru ale meloterapiei Iulian Udrea. Ceea ce se aude acum urmează unui efort notabil, în care el a realizat vreo şase variante de mixaj. Mi-a făcut o reală plăcere să lucrăm împreună şi, mărturisesc, n-am simţit câtuşi de puţin “lupta între generaţii”, dimpotrivă. Desigur, usurinţa cu care s-a purces la fapte vine şi ca o consecinţă a profesionalismului lui, ca absolvent al unei şcolarizări de doi ani în Anglia, în domeniul ingineriei de sunet.
7. Nu îmi dau seama ce ar putea interesa în comedia mea privată, totdeauna am fost de părere ca nu prea contează. Fiindcă se găsesc argumente în viaţă atât în ajutorul lămuririi unui fapt artistic, cât şi ca obscurizare a lui, realizarea venind “în pofida” unei anumite biografii. Amănunte de acest gen cred ca am dat cu generozitate pe site-ul: www.horiastoicanu.com
8. Cred că cele de mai sus sunt suficiente. Info suplimentare despre mine, în site-ul menţionat, rubrica de Cronici muzicale, titlul “Madama de pica din Parcul Cotroceni”, 12 capitole. Se parcurg într-o oră, cel mult două.
